Hiatus

Stiu, nu am mai trecut de foarte mult timp pe aici. Si acum o sa trec numai ca sa spun ca am sa lipsesc iar, pe o perioada nedeterminata. My dear dad s-a hotarat sa duca calculatorul departe de mine, la reparat cica, dar lucrul care ma enerveaza cel mai tare e ca l-a mai dus o data, in decembrie! Cum dracu sa ia virusi din decembrie 2007 pana acum? >O Oricum, data trecuta cand l-au dus, “baietii destepti si informaticieni” mi-au sters absolut toate chestiile de care aveam nevoie, INCLUSIV Adobe ImageReady

Oricum, ca sa ma mai inveselesc putin, mi-am facut si eu MyHeritage, adica un face recognition. In prima poza mi-a iesit ca seman cu Scarlett Johanson :> si in a doua, cu Cristina Ricci (that girlie din Familia Adams ), Kirsten Dunst (i like her ) si Alessandra Ambrosio. Dragut … xD

Hors de Prix

Am vazut saptamanile trecute pe HBO un film care mi-a dat ceva timp de gandit. Se numeste “Hors de Prix”, si chiar daca e o comedie, situatia din film mi se pare extrem de reala in cazul multor femei.

Povestea filmului suna cam asa: Jean e un chelner intr-un hotel de lux de pe Coasta de Azur. In viata lui nu se intampla mai nimic interesant, pana intr-o seara, cand apare o domnisoara frumoasa, Irene, care il confunda cu un bogatas snob si ii ofera o noapte de placere. Irene adora sa traiasca pe picior mare, motiv pentru care e in permanenta in cautare de barbati bogati care sa-i cumpere cat mai multe rochii si genti create de stilisti celebri. Cand afla ca simpaticul Jean n-are nici un ban, Irene il lasa balta cat ai clipi, insa Jean e indragostit de ea si nu va renunta asa, cu una, cu doua. Jean se va trezi peste noapte adus tot mai aproape de Irene, intalnind-o pe aceasta in diverse hoteluri luxoase, pana cand aceasta il gaseste din ce in ce mai interesant. Cei doi incep sa se imprieteneasca, si fara sa-si dea seama, Irene se indragosteste de simpaticul Jean, care, in ciuda faptului ca nu avea nici un ban, isi gaseste curajul de a pleca in lume cu Irene.

Cam asta e filmul pe scurt… doar ca mi s-a parut un episod foarte cunoscut acela in care Irene vana tot felul de barbati bogati, pentru a profita de averile lor si a o folosi in scopuri personale. Si totusi, tot mai multe femei din ziua de azi fac asta, si uita ca banii nu pot cumpara fericirea sau dragostea – in cazul lor, fericirea de a fi bine imbracate si aranjate, cheltuind averi pentru a-si cumpara tot felul de haine de mare designer. Nu sunt o mare filozoafa, dar nu e nevoie de multa poveste ca sa-ti dai seama ca nu merge asa. E pur si simplu gresit sa iei pe cineva doar fiindca are bani si isi permite sa iti asigure si tie un trai bun, unul exagerat de bun, din averea lui. OK, si eu fac parte dintre reprezentantele de genul feminin si nu pot spune ca nu imi plac hainele sau sa traiesc pe picior mare, in acest caz, din banii altuia, dar asta e un principiu gresit si dragostea adevarata nu se cumpara, am mai spus-o o data si sunt in stare sa o repet.

Dar oricum, filmul e simpatic si va recomand sa il vedeti si voi. ^_^

Nume japoneze

Am gasit azi pe blogul lui Akary o chestie foarte interesanta si totodata amuzanta, dar care reflecta perfect realitatea de azi. Sunt niste nume japoneze, dar care citite cu atentie, devin niste principii in societatea romaneasca de azi. Uite-le mai jos:

• Nimika Nuymoka
• Yashpaga Shidute
• Wreipostu Daybanu
• Undeypliku Katespaga
• Skimbaley Inparay
• Winoakuma Kosuma
• Furatzara Kutotu
• Baganany Labayatu
• Totkumita Madeskurk
• Nufurytu Furyo

Cool, eh? ^_^

Bueno Life

Pot sa zic in primul rand ca it’s an honor ca asta e primul post oficial de pe blog, dar si ca il fac pentru a celebra viata mea bueno. Asta fiindca numai de pe la sfarsitul anului trecut am inteles in sfarsit ca e frumos sa traiesti, dar mai ales sa ai cu cine trai. Asta fiindca inainte de aceasta perioada clar bueno de tot, nu simteam tocmai acelasi lucru, iar parerea mea s-a schimbat radical in ultimul an. Oricum, i love my life, iar motivele pentru care zic asta le vad in fiecare zi, in fiecare persoana la care tin, in fruntea listei fiind anumite persoane care se stiu. ^_^ Nu ma pricep totusi la filozofii de genul asta, asa ca pur si simplu o sa continui si o sa descriu ziua asta, care a fost ultima zi din prima saptamana de scoala. It means something, doesn’t it?

Am mers pe jos pana la my beloved school si tot drumul am inotat prin zapada cenusie de la masini. Mi-a placut drumul–daca plecam mai devreme de acasa, era si mai bine. Am luat in sfarsit ultimul numar Cool Girl, care s-a dovedit pe masura asteptarilor mele, ca de obicei. Multumita banilor pe care i-am primit ieri seara de la tata, am reusit sa imi cumpar si cafeaua mea de dupa amiaza, si anume sticla de Nestea cu lamaie a carui unica cumparatoare zilnica sunt eu <3 (bine, am facut ieri o exceptie si mi-am luat cola, ca nu mai aveam bani xD). Usa primei clase de la intrare, pe care eu o iubesc si urasc in acelasi timp pentru un motiv anume era inchisa, so phew, am mers in continuare catre usa iubitei mele classroom. Ca de obicei, Radu si compania erau foaaarte surazatori dupa niste glume obisnuite de-ale lui Cata, asa ca mi-am trantit ghiozdanul pe scaun si mi-am tarsait picioarele pana la ei. “Buna, sis!”(Radu), “Buna, Ioana!”(Rares) si… er… “Buna Cal!” ) asta a zis-o Cata, caruia ii place sa foloseasca mereu porecla aia de care nu vreau sa imi aduc aminte. x_x do NOT ask. Okay, I calmed down. xD

Si acum urmeaza acel sir interminabil de ore si pauze, ore si pauze… chestia cea mai rea e ca in curand e ziua scolii, si ca de obicei, profesorii m-au infiltrat si de data asta in cele mai tampite piese de teatru cu cele mai tampite roluri. Nu imi place sa joc, dar daca nu se ofera destui baieti, trebuie sa joace si fetele roluri de baieti. Si cum, for God’s sake, o sa gasesc eu un costum de… vistiernic pana pe 21? <.< Nevermind ca am rol de tot rahatul, si scuzati expresia. Bine macar ca nu spun decat trei replici. :>

Ah, si am cam dat-o in bara la lucrarea la chimie, dar who cares, m-am distrat pe cinste. (prietenii stiu de ce :>) Oh, and if you think it’s boring ceea ce am scris, then skip the post. Dar ce tot spun, I have an idea! Una desteapta, de data asta. Cred ca am sa  incep sa scriu un micut roman… in care sa ascund de fapt ceea ce mi se intampla mie in fiecare zi. Intr-un post o particica, in altul, alta particica. Da, romanul e despre mine, caci asa cum ati ghicit, sunt un Berbec cu un ego foarte mare. :> Acum I’m going to sleep, maine am meditatie la mate si stau in fata ecranului si cu castile in urechi de ceva vreme. ^_^