Bueno Life

Pot sa zic in primul rand ca it’s an honor ca asta e primul post oficial de pe blog, dar si ca il fac pentru a celebra viata mea bueno. Asta fiindca numai de pe la sfarsitul anului trecut am inteles in sfarsit ca e frumos sa traiesti, dar mai ales sa ai cu cine trai. Asta fiindca inainte de aceasta perioada clar bueno de tot, nu simteam tocmai acelasi lucru, iar parerea mea s-a schimbat radical in ultimul an. Oricum, i love my life, iar motivele pentru care zic asta le vad in fiecare zi, in fiecare persoana la care tin, in fruntea listei fiind anumite persoane care se stiu. ^_^ Nu ma pricep totusi la filozofii de genul asta, asa ca pur si simplu o sa continui si o sa descriu ziua asta, care a fost ultima zi din prima saptamana de scoala. It means something, doesn’t it?

Am mers pe jos pana la my beloved school si tot drumul am inotat prin zapada cenusie de la masini. Mi-a placut drumul–daca plecam mai devreme de acasa, era si mai bine. Am luat in sfarsit ultimul numar Cool Girl, care s-a dovedit pe masura asteptarilor mele, ca de obicei. Multumita banilor pe care i-am primit ieri seara de la tata, am reusit sa imi cumpar si cafeaua mea de dupa amiaza, si anume sticla de Nestea cu lamaie a carui unica cumparatoare zilnica sunt eu <3 (bine, am facut ieri o exceptie si mi-am luat cola, ca nu mai aveam bani xD). Usa primei clase de la intrare, pe care eu o iubesc si urasc in acelasi timp pentru un motiv anume era inchisa, so phew, am mers in continuare catre usa iubitei mele classroom. Ca de obicei, Radu si compania erau foaaarte surazatori dupa niste glume obisnuite de-ale lui Cata, asa ca mi-am trantit ghiozdanul pe scaun si mi-am tarsait picioarele pana la ei. “Buna, sis!”(Radu), “Buna, Ioana!”(Rares) si… er… “Buna Cal!” ) asta a zis-o Cata, caruia ii place sa foloseasca mereu porecla aia de care nu vreau sa imi aduc aminte. x_x do NOT ask. Okay, I calmed down. xD

Si acum urmeaza acel sir interminabil de ore si pauze, ore si pauze… chestia cea mai rea e ca in curand e ziua scolii, si ca de obicei, profesorii m-au infiltrat si de data asta in cele mai tampite piese de teatru cu cele mai tampite roluri. Nu imi place sa joc, dar daca nu se ofera destui baieti, trebuie sa joace si fetele roluri de baieti. Si cum, for God’s sake, o sa gasesc eu un costum de… vistiernic pana pe 21? <.< Nevermind ca am rol de tot rahatul, si scuzati expresia. Bine macar ca nu spun decat trei replici. :>

Ah, si am cam dat-o in bara la lucrarea la chimie, dar who cares, m-am distrat pe cinste. (prietenii stiu de ce :>) Oh, and if you think it’s boring ceea ce am scris, then skip the post. Dar ce tot spun, I have an idea! Una desteapta, de data asta. Cred ca am sa  incep sa scriu un micut roman… in care sa ascund de fapt ceea ce mi se intampla mie in fiecare zi. Intr-un post o particica, in altul, alta particica. Da, romanul e despre mine, caci asa cum ati ghicit, sunt un Berbec cu un ego foarte mare. :> Acum I’m going to sleep, maine am meditatie la mate si stau in fata ecranului si cu castile in urechi de ceva vreme. ^_^